8 noiembrie 2014

Ce aș face într-o zi fără internet

Multă lume spune că dacă s-ar lua internetul lumea ar reveni la normal. Ar fi o lume normală. Cu oameni simpli. Îmi aduc aminte că-mi ziceau ai mei că înainte să fie revoluția asta cu gadgeturile și tot ce ține de internet oamenii nu comunicau așa mult. Și dacă era să comunice, vorbeau doar cu cei de la serviciu, rudele și prietenii. În mare, un cerc foarte restrâns cu oameni cu care să stai de taină, așa cum bine zice și mamaie de la țară. Mamaia de la țară care s-a născut într-o lume în care telefonul este un extraterestru, care trăiește într-o eră a dezvoltării continue, refuză să intre pe net. Sau poate că nu în totalitate. Poate că încă mai sunt persoane vârstnice care refuză să se dea bătute. Și, ca să poată să vorbească fie cu copiii, fie cu nepoții, se conformează. Încet, încet învață să vorbească la telefon.



Eu prefer o lume cu internet. Pentru mine internetul înseamnă o modalitate să fiu mai aproape de oamenii dragi. De persoanele speciale la care țin tare mult și care nu sunt tot timpul lângă mine. Și de care mi-e dor de mor în fiecare zi. Și pentru care aș fi dispus să lipesc orașele în care muncesc cu superglue. Să fie atât de aproape și de strâns ținute încât să nu mai plece niciodată de lângă mine.

Nu uit momentele când apelez video ca să vorbesc cu rudele din Germania și Spania. Cu unchii, mătușele și verișorii. Folosesc Facebook-ul doar de dragul să vorbesc cu persoanele apropiate. Skype-ul ca să-i văd. Să fac ochii mari când mi-e tare dor de ei. Să bag de seamă că sunt bine și că sănătoși. Că nicio nenorocire nu-i afectează atunci când vine vorba să vină în România. Că de sărbători ajung cu bine acasă. Este o lume virtuală, dar o lume creată astfel încât să renunțăm la tristețe. De fiecare dată când îmi văd apropiații la camera laptopului sare inima-n sus de bucurie. Și asta pentru că folosesc internetul. Că folosesc un laptop bun cumpărat de la un magazin online

Garanția că laptopul meu are Intel

Să nu mai vorbesc de faptul că am un procesor cu care pot să țin și contul de Skype și cel de Facebook deschis în același timp. Este un procesor intel pe care mi l-am dorit dintotdeauna. Ce este drept, am stat, am studiat puțin piața componentelor și abia apoi mi l-am cumpărat. Este foarte important să ai un astfel de procesor că puteți să faceți mai multe lucruri deodată. Și vă spun asta pentru că văd cu ochii mei cât de bine merge. Și, dacă tot sunt la dispozitivele care mă ajută să vorbesc rapid și ușor împreună cu rudele mele din străinătate și de peste tot din țară, să știți că am un router wireless care-și face și el treaba foarte bine. L-am cumpărat online și la un singur click pe oferte routere puteți să vă alegeți și voi unul. Un router care să vă ajute să vorbiți atât din bucătarie, cât și din dormitor. Văd că acum TP-LINK-ul pe care îl folosesc este mult mai ieftin. Eu zic să profitați de prețurile bune.

De la routerul ăsta am net în toată casa

Întrebarea este cum ar arăta pentru mine o zi fără internet. Depinde foarte mult dacă prietena mea ar fi lângă mine în acea zi. Dacă ar fi, nu cred că aș avea probleme. Știu unde stă. Știe unde stau. Cel mai probabil, aș da o fugă la ea. Dacă ne-ar fi foame, am pune să mâncăm. Faptul că sunt un adevărat expert când vine vorba să gătești orice atunci când ai ouă cred că și-ar spune cuvântul. Pe ea o las să facă un desert, ceva, că-s cam neîndemânatic când vine vorba de dulciuri, deși trebuie să recunosc că-mi plac tare mult. Cred că aș mânca foarte mult atunci. Dar nu atât de mult încât să fie nevoie să mă rostogolești când e nevoie s-o ștergem din loc. Dacă nu ar fi internet pentru o zi, aș merge cu ea în oraș. Ieșim să ne plimbăm. Să facem piciorul frumos. Să vedem cum reacționează lumea. Cât de agitați sunt sau, depinde, cât de liniștiți sunt fără să știe o vorbă despre rudele lor.

Mergem în parc. Și, pentru că nu se poate fără, l-am lua și pe Hucky. Hucky este un husky care nu are nici cinci luni. Este tare drăguț. Mănâncă, aleargă și se joacă continuu. Să nu vă mai spun că m-ar lua de picior ca de fiecare dată. Uneori te pune puțin pe gânduri dacă trebuie să-ți cumperi niște blugi mai groși. Ai senzația că blugii pe care-i porți în preajma lui parcă sunt făcuți din cel mai prost material. Sau teneșii. Am face câteva vizite unor prieteni și, bineînțeles, unor rude. Să vedem dacă se tăvălesc, ca de obicei, pe jos de râs sau sunt cu fața picată la fel cum este și internetul.

Cred că am putea să mergem în fiecare cartier din Craiova ca să vedem dacă lumea de acolo este într-o continuă stare de agitație. Să vedem dacă oamenii care lucrează la bănci și la restul firmelor care depind de un calculator și internet ar sta la lucru conform programului. Aș căuta și-n gaură de șarpe pe acei oameni care sunt disperați că nu au internet. Și, pentru că dacă ai o foaie și-un pix ți-ai nota ce zic, aș publica pe blog sau la redacție ce au făcut alți oameni în marea zi în care internetul nu ne-a mai fost prieten. Dacă n-ar fi ea lângă mine nu știu nici eu ce aș face. Probabil nici familia și nici prietenii nu o să poată să mă scoată din starea de monotonie în care o să intru. Mi-ar fi greu să nu știu ce face. Cum a fost ziua asta pentru ea. Cum a fost vremea la ea.

La polul opus, Madeline, o colegă de la Jurnalism îmi spune că pentru ea n-ar fi nicio problemă. Ea chiar și-ar dori să se ia odată internetul. Ba chiar, în toată lumea. Să nu mai intre nimeni pe rețelele de socializare, chiar dacă știe că multe firme n-ar mai funcționa dacă s-ar lua internetul. Ea îmi spune că și-ar lua o carte, s-ar duce într-un parc, s-ar pune pe o pătura și ar începe să citească. După, pentru că are și un avantaj că prietena ei cea mai bună stă vis-a-vis de ea, ar scoate-o din casă. S-ar mai uita puțin peste ce are de făcut pentru licența de anul acesta și ziua ar trece repede. O zi fără internet pentru mine fără ea poate să fie un coșmar. Cred că ar fi cea mai grea zi pe care pot s-o trăiesc. Însă, o zi fără internet cu ea lângă mine ar fi un adevărat paradis. Fără telefoane, fără notificări. Doar noi doi. Și, cu siguranță, ați citit că nu aș sta nici măcar o secundă pe loc.


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu